COSOR, satrapul pădurilor din Moldova

Cumpărând drepturile de proprietate ale moştenitorilor unui mare deţinător de păduri, patronul unei firme de exploatări forestiere a fentat instanţele din toată regiunea Moldovei printr-o inginerie patentată iniţial în judeţul Vrancea. Pe rând a cucerit suprafeţe împădurite în Bacău, Suceava, Botoşani şi Vaslui. Maricel Cosor, un apropiat al baronului de Vrancea Marian Oprişan, dar membru PD-L, jucând rolul unui procurator iscusit, continuă campania de cucerire a noi teritorii împădurite, soldată până acum cu dobândirea a nu mai puţin de 10.000 de hectare de pădure. Instanţele din zonă au pus umărul aşa cum trebuie, acceptând “împroprietărirea moştenitorilor” (care îşi vânduseră în prealabil dreptul de proprietate), în alte zone decât vechile amplasamente ale terenurilor ce ar fi trebuit moştenite. În judeţul Vrancea, Maricel Cosor a reuşit “teleportarea” a peste 4.000 de hectare de pădure de pe malul Siretului în munţi, la Soveja. Şi la Vaslui instanţele au fost de acord cu transferul dreptului de proprietate din Ocolul Silvic Vaslui într-un trup de pădure aflat la peste 30 de kilometri distanţă. Anterior pronunţării definitive şi irevocabile a Tribunalului Vaslui, Curtea Constituţională a admis drept neconstituţionale articolele de lege în baza cărora Cosor cerea mutarea suprafeţelor de retrocedat de pe vechile amplasamente. Preocupările lui Cosor au intrat în atenţia DNA, existând suspiciunea stabilirii unui traseu al banilor dinspre Cosor spre instanţele judecătoreşti din judeţele Moldovei. Numai la Vaslui, deşi suprafaţa “teleportată” este mică, miza este consistentă: diferenţa în valoare economică dintre cele două trupuri de pădure este de peste 700.000 de euro!

Deşi începutul textului pe care îl citiţi va semăna unei poveşti frumoase, cu boieri şi curţi boiereşti, care deţineau terenuri cu păduri multe şi mari şi sănătoase, veţi reveni la realitate când în firul narativ vor interveni hoţi contemporani şi legiuitori români actuali. Din păcate, cei care au pus ochii pe aurul verde, îmbogăţindu-se cu un total dispreţ cel puţin faţă de legile morale, nu lasă loc de happy-end textului de faţă. Însă puteţi spera până la final.

Trebuie mai întâi să faceţi cunoştinţă cu doi boieri şi moştenitorii acestora: urmaşii familiei Apostoleanu - adică Tatiana-Cecilia Apostoleanu şi Gheorghe Leonida Gussi, respectiv Nestor Şerban Cincu - urmaşul boierului Cincu - ambele familii fiind deţinătoarele unor suprafeţe imense de pădure în România antebelică. Familia Apostoleanu a fost, în epoca lui Cuza, una cu foarte mare influenţă, pe care şi-o exercita de multe ori până la însuşi domnitorul unificator, mai ales că, sub administraţia acestuia, boierul Apostoleanu avea un statut privilegiat din postura de deţinător al unei averi fabuloase. Tatiana-Cecilia Apostoleanu are dreptul de moştenire peste mai mult de jumătate din averea familiei Apostoleanu, restul împărţindu-se între ceilalţi doi moştenitori - Gussi şi Cincu. Numai în judeţul Vrancea Maricel Cosor a cerut pădure în numele mai multor familii ale urmaşilor lui Apostoleanu şi Cincu, familiilor care încă poartă numele boierilor adăugându-se în contul de “drept civil” al lui Cosor: Gussi, Gita şi Manole. În total, Cosor avea la un moment-dat în Vrancea cel puţin 5.400 de hectare de pădure - partea lui, iar în Moldova, cifra depăşeşte deja 10.000 de hectare de pădure.

Chiar înaintea anului 2005, când a început valul retrocedărilor, Maricel Cosor intră în contact cu moştenitorii menţionaţi şi începe să-i reprezinte în rolul de procurator în instanţe. Atunci a luat naştere o vastă campanie de cucerire, cu o miză impresionantă: doar în judeţul Vrancea, Cosor a cerut în instanţă retrocedarea a nu mai puţin de 10.000 de hectare de pădure, aducând ca principală dovadă un testament olograf, intrat ulterior sub lupa poliţiei din Elveţia. Între timp însă, coroborat cu suspiciunile ridicate de testamentul dubios (pe fir a intrat şi Europol), o hotărâre a Tribunalului Galaţi îl atestă pe Nestor Şerban Cincu drept unic moştenitor al moşiilor deţinute în trecut de celebrul boier Anton Cincu, după ce urmaşul a contestat testamentul adus dovadă de Cosor, fapt care îi scoate din ecuaţie pe Tatiana-Cecilia Apostoleanu, care locuieşte în Elveţia, dar şi pe matematicianul Gheorghe Leonida Gussi, care are domiciliul în Bucureşti.

Cu siguranţă că acum vă întrebaţi cine este acest Maricel Cosor şi ce legături are. Ne-am întrebat şi noi, iar câteva informaţii despre acest om sperăm să fie edificatoare: este patron al firmei de exploataţii forestiere Aldmar Forest SRL (mai împarte cu soţia firma Didamar Prodex SRL; fiul său, Alexandru, deţine Alcos Prodcomimpex SRL, înfiinţată în 2005). Este membru PD (acum PD-L) din 2004, de după alegerile locale din acel an, însă este un notoriu apropiat al baronului PSD de Vrancea Marian Oprişan. Conduce maşini scumpe, luxoase, care se regăsesc câte una pe membru de familie. Este domiciliat în satul Arva, comuna Broşteni, judeţul Vrancea. A fost gestionar al magazinului cooperaţiei din Broşteni. Are 47 de ani şi doi copii. În 1991, a intrat în afaceri de toate naţiile, iar din 2000 s-a specializat în cele cu lemn. Nu a terminat liceul. Datorită felului în care îşi desfăşoară afacerile, a fost cercetat penal în mai multe rânduri, iar în prezent ancheta DNA în cazul său şi al instanţelor din Vrancea continuă. Motivul e foarte simplu: Cosor a reuşit să înduplece instanţele cu mutarea a peste 6.000 de hectare de pădure de pe malul Siretului tocmai în munţi, la Soveja, unde-i lemnul mai bun (de exploatat) şi unde statul era proprietar încă din 1864.

Instanţa supremă a admis drept neconstituţional articolul de lege pe care procuratorul Maricel Cosor şi-a întemeiat cererea de retrocedare a mii de hectare de pădure pe care le-a transferat de la Mărăşeşti la Soveja. Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra a două dosare privind retrocedările de păduri pentru moştenitorii familiilor Apostoleanu, Cincu şi Bibescu, reprezentaţi de procuratorul Maricel Cosor, care au fost puşi în posesie cu aproape 6.000 hectare de pădure la Soveja. Despre aceste mii de hectare, Maricel Cosor era auzit deseori, spunând satisfăcut că le exploatează în numele consilierului prezidenţial Alexandru Gussi.

La Vaslui, cererea de retrocedare a 303 hectare de pădure în numele urmaşilor Apostoleanu, Gussi şi Cincu a ajuns la Primăria Zăpodeni via Ţifeşti - o comună din Vrancea unde Cosor câştigase deja câteva sute de hectare de pădure. În faţa cererii, cei de la Primăria Zăpodeni au colaborat cu Comisia Judeţeană de Fond Funciar, iar împreună cu cei de la Ocolul Silvic Vaslui şi cei de la Direcţia Silvică Vaslui au stabilit că solicitarea poate fi aprobată, urmând ca 178 de hectare să fie restituite în trupul de la Portari, iar restul - în trupuri apropiate, din moment ce unele suprafeţe de pădure revendicate fuseseră între timp defrişate ori nu sunt în prezent libere de sarcini silvice. A apărut în ecuaţie Mihai Luca - expert în geodezie, topografie şi cartografie. Cel mai probabil - şi în silvicultură, din moment ce, împreună cu acesta, Maricel Cosor identifică nimic mai mult decât cea mai bună suprafaţă de pădure din judeţul Vaslui: trupul de pădure de la Vladia, comuna Dragomireşti, pe care îl propun ca variantă de retrocedare (în dezacord cu conţinutul legilor din domeniu) alături de alte două variante conforme legilor.

Cum era normal, Direcţia Silvică Vaslui şi Ocolul Silvic Vaslui, laolaltă cu Comisia Judeţeană de Fond Funciar acceptă cele două variante conforme legii, menţinând în acelaşi timp oferta de retrocedare pe vechiul amplasament. Cosor merge însă cu cele trei variante în instanţă, unde, în mod ciudat, atât Judecătoria Vaslui, cât şi Tribunalul Vaslui dau câştig de cauză celui care între timp începuse deja să fie anchetat de DNA pe o speţă identică din judeţele vecine şi propun retrocedarea direct în a treia variantă. Adică cea mai avantajoasă pentru Cosor şi cea mai păguboasă pentru legi şi stat.

Recursul formulat de Direcţia Silvică a fost considerat ca neîntemeiat la Tribunal, însă acest lucru s-a întâmplat abia după cinci amânări succesive ale termenului de pronunţare. Nici contestaţia în anulare formulată de Direcţia Silvică Vaslui şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar nu a fost luată în considerare, fiind respinsă, astfel că intentarea de procese pentru a obţine cele mai rentabile păduri din punct de vedere economic (cu lemn cât mai valoros) - metodă patentată în Vrancea - a dat roade pentru Cosor şi în celelalte judeţe ale Moldovei. Numai în cazul de la Vaslui, diferenţa de masă lemnoasă dintre amplasamentul legal al suprafeţei pe care trebuia să se reinstituie proprietatea şi cel aprobat lui Cosor de instanţe este de aproape 40.000 de metri cubi, adică nu mai puţin de 700.000 de euro! Să mai spunem că suprafaţa de pădure de la Belzeni (Vladia) a aparţinut statului cam de la înfiinţarea trupului de pădure? Într-un mod ridicol, Judecătoria Vaslui s-a pronunţat în dosarul 1366/333/2007, la data de 31 martie 2008, în favoarea procuratorului-afacerist-rechin-silvicultor Cosor, făcând trimiteri la articolul 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca şi cum cineva (în afara lui Cosor) s-ar fi opus retrocedării pe vechiul amplasament.

Nasol pentru instanţele de judecată care i-au dat dreptate lui Cosor este că, până să se pronunţe definitiv şi irevocabil, adică pe 3 iunie 2009, Curtea Constituţională anulează, prin decizia 652 din 28 aprilie 2009, toate procesele în care Cosor a reuşit strămutarea suprafeţelor de pădure după bunul său plac şi interesul financiar.

Mai exact, Curtea Constituţională, intervenind direct asupra deciziilor luate la Tribunalul Vrancea, admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 24 - alin. 1 şi 3 din Legea nr. 1/2000 - excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor. Este vorba chiar despre acele dispoziţii aduse în discuţie în faţa instanţelor de către Cosor şi care fac referire la dreptul foştilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat, lucru care oricum contravenea flagrant articolului 136, alin. 2, din Constituţie, care consacră principiul potrivit căruia proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege - un motiv suficient oricărui legiuitor de a susţine opţiunea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente. Până la pronunţarea Curţii Constituţionale, legea mai oferea însă portiţe prin care foştii proprietari puteau opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier al statului, dar numai pe terenuri situate în apropierea vechiului amplasament. Motivând că fostul proprietar, oricare ar fi el, se bucura de o protecţie sporită a proprietăţii sale, pe când statul, din patrimoniul căruia se realizează restituirea, poate suferi o semnificativă pierdere patrimonială, Curtea Constituţională închide, la 28 aprilie 2009, portiţele legislative folosite de Cosor pentru a pune mâna pe cele mai bune păduri în vederea
exploatării.

Se pare însă că decizia Curţii Constituţionale de a modifica articolele cu pricina nu a fost auzită în toate judeţele ţării, acolo unde tribunalele s-au pronunţat deja definitiv şi irevocabil în favoarea lui Cosor. Astfel încât nu putem face altceva decât să devenim foarte suspicioşi: cum se face că un act al Curţii Constituţionale în baza căruia Cosor a pierdut cele 6.000 de hectare de pădure mutate abuziv de pe malul Siretului în Munţii Vrancei nu a fost luat în seamă în analiza dosarelor de judecată mai ales că, fiind anchetat de DNA pe o speţă identică, prezenţa lui Cosor într-un dosar impunea o minimă prudenţă (mai ales că la un moment-dat, instanţele vrâncene erau considerate de presa locală drept “influenţabile”financiar? Cum se face că celelalte instanţe au fost “păcălite” de Cosor exact ca cele din Vrancea? Cum se face că nici decizia Tribunalului Galaţi cu privire la dreptul de moştenire al lui Nestor Şerban Cincu nu a fost auzită peste tot? Cum se face că, în continuare, în sistemul român de justiţie nu ştie stânga ce face dreapta?

Un episod recent în tot acest caz nu s-a consumat în sălile de judecată sau pe holurile instanţelor, ci într-un restaurant din Focşani, când Maricel Cosor s-ar fi întâlnit cu subprefectul de Vrancea Sorin Hornea pentru a discuta despre anumite retrocedări pe care afaceristul doreşte a le finaliza. Din câte se pare, în luna decembrie 2009, Maricel Cosor ar fi intervenit la preşedintele interimar al PDL Vrancea, Alin Trăsculescu, dar şi la prefectul Ion Oprea pentru ca în şedinţa Comisiei Judeţene de Fond Funciar din acea lună să fie discutate dosarele de retrocedare în care procurator este Maricel Cosor. Numai că subprefectul Sorin Hornea, delegat de prefectul Oprea la şefia Comisiei Judeţene de reconstituire a dreptului de proprietate a refuzat să facă acest lucru şi în acest context ar fi avut loc întâlnirea dintre Hornea şi Cosor – o întâlnire care s-a vrut a fi intimă, dar care a degenerat într-un scandal public atunci când atât Cosor cât şi Hornea au fost recunoscuţi de un ziarist local.

Declaraţia unui magistrat vrâncean referitor la dosarul Cosor, acordată sub protecţia anonimatului pentru JurnaldeGherila.ro, edifică mai mult asupra influenţei pe care Maricel Cosor o poate exercita: „În Vrancea lucrurile sunt mult mai grave. (...) Nu există decât legea mafiei de partid şi de stat. Încrengătura de pe traseul intermediari - Maricel Cosor - autorităţi - Judecatoria Focşani, funcţionează ca unsă. Maricel Cosor - spaima pădurilor vrâncene, a cumpărat dreptul de proprietate a familiilor Gussi şi Apostoleanu prin fabricarea unui testament fals şi a triplat practic suprafaţa de retrocedat. Acest fals a fost deja recunoscut de justiţia vrânceană. Este vorba de dosarul «Boloteşti», moşia Răzoare şi pădurile din Soveja în care Cosor a devenit proprietar peste vreo 6.000 ha de teren forestier, dar şi peste gara Panciu! Procesele sunt în curs de derulare la Tribunalul Vrancea, CA Galaţi şi ICCJ - ultima cale de atac. Iar fisura în lege este că nu se poate demonstra acest fals la o instanţă superioară. Ştiu că acest caz a intrat şi în ancheta poliţiei pentru testamentul din Elveţia. Singura speranţă mai e la CEDO, dar cine va plăti derapajele magistraţilor?”.